Poveste pentru intelesul copiilor romani Puteti invata limba romana alaturi de noi
Puteti invata limba romana alaturi de noi    
 Licuriciul Beculet
De treci muntii visurilor, dincolo de portile inalte ale apusului,zaresti o poienita inverzita ce imprejmuieste o apa lina stravezie numita Lacul Luminilor.Deoarece cand se lasa noaptea, deasupra lacului,plutesc luminite aurii.
Cat cuprinzi cu privirea se intind lanuri de floricele colorate care mai de care,dar niciuna la fel,iar pe malul lacului se odihneste regina poienii: Floarea de catifea.
O floare uriasa cu o tulpina inalta si groasa,si capul moale si rosu ce se sprijina de pamantul nisipos al malului.
Ei bine dar aceasta floare nu este una oarecare,ea insasi este adapostul si casuta unor minunate sufletele,cele mai minunate pe care le-am cunoscut vreodata.
Cand Regina isi deschide portile ,inca de la intrare zaresti o lume minunata colorata ,cu copacei pitici,cu coroana de acadele,cu floricele rasucite de bombonele,in lacuri curg siroaie de budinca rozalie,iar campiile sunt blaturi de fistic.
In aceasta lume de basm,locuiesc prietenii mei speciali,Licuricii de catifea.
Niste spiridusi jucausi cu aripioare mititele si nasucuri luminoase.
Cat e ziua de lunga zburda de isi colo jucandu-se impreuna mereu,si nedespartindu-se deloc deloc.
E doar veselie pe taramul catifelei,si multa lumina ,deoarece la fiecare bataie de aripioara nasucurile prietenilor mei lumineaza puternic,si stralucitor.
Doar un colt de campie este mai trist,si pe o creanga de zahar ars,se vede o caciulita verde,ce sa fie......?un licurici,maimititel asa.......sta ascuns.dar dece oare?
-"de ce stai singurel prietene"?il intreb curios...
..se ascunde rusinat...
-"o sa te astept aici "ii spun "pana o sa vrei sa-mi povestesti"
-"nasucul meu!...........nu lumineaza!" se aude din tufis.
-"a......nu lumineaza" zic;
-"uite imi misc aripioarele repede ,repede,dar nasucul meu...nimic!"
Ce sa fie? ma gandesc eu.
-"prietenii mei rad de mine mereu ,de aceea stau ascuns aici...sunt tare trist!"
Si ma gandesc eu.....si iar cad pe ganduri....mai exersam cu licuriciul cel micut....dar...nimic.
Ma-nvarteam de colo colo si nu dadeam peste vreo solutie.
In cele din urma ,fara sa mai am vreo speranta,pun piciorul pe copac,sa ma catar si eu pe creanga langa cel mic,sa-l consolez.
Dar nu apuc bine sa ma intind ca se rupe creanga si cad pe cat sunt de mare intr-o baltoaca de budinca...ooo.....fff...cel micut-se porneste in hohote de ras de nu-l mai puteam opri....dar ce se vede?...nasucul...cu cat radea mai cu pofta ,nasucul lui lumina ma puternic,cu o lumina frumoasa si stralucitoare asa cum nu mai vazusem,cum nu avea nici un licurici !
Toata trupa se aduna sa vada minunatia,si sa-si imbratiseze fratiorul,iar pentru ca nasucul sau lumina asa puternic l-au poreclit Beculet; Licuriciul Beculet!
Ii vad adesea pe prietenii mei cum zburda deasupra lacului,mereu il disting usor pe Beculet desi e mititel,e cel mai stralucitor licurici pe care l-am vazut...e prietenul meu!..la fel ca si voi!
.......ei ,ma intorc si eu la floricica mea,dar voi reveni sa va mai povestesc despre prietenii mei de pe taramul de basm.
Sfarsit. Muresan Carmen (Baia Mare)
Coperta Manual de istorie dedicat romanilor timoceni
|
